HEMOLEUCOGRAMA COMPLETĂ consta din masurarea urmatorilor parametri:
- numar de eritrocite;
- hemoglobina;
- hematocrit;
- indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina eritrocitara medie (HEM), concentratia medie de hemoglobina (CHEM) si largimea distributiei eritrocitare (RDW);
- numar de trombocite si indici trombocitari: volumul trombocitar mediu (VTM) si largimea distributiei trombocitare (PDW);
- numar de leucocite;
- formula leucocitara;
- +/- numar de reticulocite.
Numărul de eritrocite reprezintă testul de bază pentru evaluarea eritropoiezei. Eritrocitele sunt investigate in continuare prin masurarea concentratiei de hemoglobina si a hematocritului, iar pe baza lor analizorul calculeaza indicii eritrocitari: VEM, HEM, CHEM si RDW, care caracterizeaza din punct de vedere calitativ populatia eritrocitara.
Hematocritul masoara raportul dintre volumul ocupat de eritrocite si volumul sanguin total.
Hemoglobina reprezinta componentul principal al eritrocitelor (95% din proteinele citoplasmatice eritrocitare) si serveste ca vehicul pentru transportul O2 si CO2.
Evaluarea eritrocitelor din punct de vedere al volumului si continutului in hemoglobina se realizeaza prin masurarea sau calcularea urmatorilor parametri:
Volumul eritrocitar mediu (VEM) – reprezinta volumul ocupat de un singur eritrocit.
Hemoglobina eritrocitara medie (HEM) – este o masura a continutului mediu de hemoglobina pe eritrocit.
Concentratia eritrocitara medie de hemoglobina (CHEM) – masoara concentratia medie de Hb dintr-un volum dat de eritrocite).
Largimea distributiei eritrocitare (RDW) – este un indice eritrocitar care cuantifica heterogenitatea volumului celular .
Trombocitele sunt implicate in hemostaza, aderarea si agregarea plachetara avand ca rezultat formarea trombusului plachetar care astupa rupturile din peretii vaselor mici.
Leucocitele se impart in neutrofile, eozinofile, bazofile, limfocite si monocite.
Formula leucocitara consta in diferentierea numarului total de leucocite circulante in cele cinci tipuri de leucocite, exprimate procentual si respectiv in numar absolut, fiecare dintre acestea indeplinind o functie specifica.
Neutrofilele (granulocitele polimorfonucleare neutrofile) – cel mai numeros tip de leucocite, joaca un rol major in apararea antiinfectioasa primara a organismului.
Limfocitele reprezinta o populatie celulara heterogena care difera in functie de origine, durata de viata, localizare la nivelul organelor limfoide si functie.
Monocitele – sunt cele mai mari celule din sange; fac parte din sistemul fagocitic mononuclear/reticuloendotelial compus din monocite, macrofage si precursorii lor medulari.
Eozinofilele, la indivizii sanatosi se gasesc in numar mic in sange, dar devin predominante in sange si tesuturi in asociere cu diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne.
Bazofilele si mastocitele – sunt doua populatii de leucocite care prezinta multe asemanari, dar si unele diferente. Prin aceste mecanisme bazofilele si mastocitele sunt factori importanti in inflamatiile alergice si alte fenomene imune si inflamatorii.
Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai multe mecanisme: incapacitatea celulelor pancreatice beta de a secreta insulina, reducerea numarului receptorilor insulinici, malabsorbtia intestinala a glucozei, incapacitatea ficatului de a metaboliza glicogenul, modificarea concentratiei hormonilor implicati in metabolismul glucozei.
Diabetul zaharat este o conditie definita prin nivelul hiperglicemiei. Determinarea glucozei plasmatice a ramas elementul de baza al criteriilor de diagnostic a diabetului zaharat.
Interpretarea valorilor glicemiei bazale:
- Normal 74-106 mg/dl
- Glicemie bazala modificata 106-125mg/dl
- Diabet zaharat >126mg/dl
Determinarea nivelului colesterolului evalueaza statusul lipidic si tulburarile metabolice, riscul de ateroscleroza, stenoza coronariana si infarct miocardic.
Interpretare
- Ideal <200 mg/dl
- La limita 200-240 mg/dl
- Crescut >240mg/dl
Trigliceridele din tesutul adipos si din celelalte tesuturi reprezinta cel mai important depozit de rezerve energetice ale organismului.
Interpretare
- Optim <150 mg/dl
- Borderline crescut 150-199 mg/dl
- Crescut 200-499 mg/dl
- Foarte crescut >500 mg/dl
HDL-colesterol (HDL-C) reprezinta un grup de lipoproteine sintetizate si secretate de hepatocite si Impreuna cu LDL-ul participa la mentinerea nivelului colesterolului celular.
HDL detine un rol important in metabolismul colesterolului, participand la transportul acestuia din tesuturile extrahepatice catre ficat pentru catabolizare si excretie3.
Pacientii cu nivele ridicate ale HDL-C sunt protejati, avand un risc scazut de a face ateroscleroza.
HDL-colesterol este util pentru evaluarea riscului de boala coronariana si diagnosticul hiperlipoproteinemiilor.
Interpretare
- <40 mg/dl risc major pentru boli cardiovasculare
- >60 mg/dl ideal
LDL este lipoproteina care contine cea mai mare cantitate de colesterol (60-70% din colesterolul seric total).
LDL colesterol este implicat in transportul colesterolului catre tesuturi, in principal in sistemul arterial, ceea ce explica incidenta crescuta a aterosclerozei si a bolii coronariene la pacientii cu niveluri serice crescute ale acestei lipoproteine1;2. Astfel, determinarea LDL este specifica pentru estimarea riscului cardiovascular si stabilirea deciziei terapeutice.
Interpretare
- Optim <100 mg/dl
- Optim la limita 100-129 mg/dl
- Borderline crescut 130-159 mg/dl
- Crescut 160-189 mg/dl
- Foarte crescut >190 mg/dl